Dau des, la atelier, o definitie, intr-o fraza, a oricarei povesti pe lumea asta: Cineva care se lupta din greu sa obtina ceva si motivul pentru care o face. De-ar fi atat de simplu, nu? Cu toata complexitatea artei povestirii, raman convins de utilitatea pedagogica...

Sa ne intelegem: nu e prima criza. Protagonistul a avut deja parte de destule crize. Incercari. Greutati. Obstacole. Nu-i spunem “moment de criza” nici pentru ca e ultimul de acest fel (desi e!). Faptul ca e ultimul obstacol ramane secundar, ca importanta, pentru natura lui....

Ne scriem premisa spontan, fara sa stam prea mult pe ganduri, și bine facem. In mod ideal, orice poveste (orice poveste, nu orice narare de intamplari!) ascunde, cu sau fara stirea autorului, o tema. Un mesaj. “Morala povestii”. Basic stuff, da. Numai ca ea rareori...

Observ iar si iar in ce impas sacaitor se regasesc cei carora le e teama de camera. Blocajul, sentimentul de paralizie a mintii, care ii cuprinde. Ce ingreuiaza si mai si situatia e ca o punem exclusiv pe seama felului de a fi (excluzand cu...

Publicul se recunoaste intr-un protagonist gratie a doua elemente: dorinta lui (constienta) si problema morala cu care se confrunta. Dorinta si nevoie, asa-zicand. Dorinta este cea care conduce povestea intrucat publicul doreste sa-l vada pe erou reusind. Problema morala, pe de alta parte, reprezinta provocarea,...