Dau des, la atelier, o definitie, intr-o fraza, a oricarei povesti pe lumea asta:
Cineva care se lupta din greu sa obtina ceva si motivul pentru care o face.
De-ar fi atat de simplu, nu? Cu toata complexitatea artei povestirii, raman convins de utilitatea pedagogica a unei astfel de simplificări. Ea semnaleaza inca de la inceput fundatura...
Sa ne intelegem: nu e prima criza. Protagonistul a avut deja parte de destule crize. Incercari. Greutati. Obstacole. Nu-i spunem "moment de criza" nici pentru ca e ultimul de acest fel (desi e!). Faptul ca e ultimul obstacol ramane secundar, ca importanta, pentru natura lui. Ii spunem asa pentru a sublinia ca, de data asta, e o criza, calitativ vorbind, superioara...
Ne scriem premisa spontan, fara sa stam prea mult pe ganduri, și bine facem. In mod ideal, orice poveste (orice poveste, nu orice narare de intamplari!) ascunde, cu sau fara stirea autorului, o tema. Un mesaj. "Morala povestii". Basic stuff, da. Numai ca ea rareori reuseste sa fie recunoscuta de catre autor in timp util incat sa-i serveasca drept calauză in...