Finalul descopera tema povestii

Ne scriem premisa spontan, fara sa stam prea mult pe ganduri, și bine facem. In mod ideal, orice poveste (orice poveste, nu orice narare de intamplari!) ascunde, cu sau fara stirea autorului, o tema. Un mesaj. “Morala povestii”. Basic stuff, da. Numai ca ea rareori reuseste sa fie recunoscuta de catre autor in timp util incat sa-i serveasca drept calauză in coplesitorul hatis de detalii pe care il presupune o poveste. Asa stand lucrurile, cea mai neinspirata miscare e să-i dai inainte. Sperand, cu un (mult prea) tineresc optimism, ca iese treaba de la sine.

Nimic mai riscant, mai consumator de timp. In loc, asuma-ti mai curand “riscuri calculate”. Arunca o privire in finalul poveștii tale, doar el e in masura sa-ti descopere ce vrei, de fapt, sa spui. Valoarea povestii tale. Viziunea ta. Filosofia ta.

Odata scoasa la lumina ea e cea care te ajuta sa-ti scrii restul povestii, aducandu-ti claritatea si unitatea de care ai nevoie.