Puterea aisbergului

“Protagonistul conduce povestea”, se spune. Un dicton cât se poate de adevărat. Din punctul de vedere al spectatorului. Din perspectiva celui care scrie însă protagonistul nu e mare sursă de inspirație. Cel care furnizează surprizele, cel care produce revelațiile, cel care permite dezvoltarea intrigii este antagonistul.

Truby are o imagine expresivă. Gândește-te întotdeauna la antagonist ca la un aiseberg: o mică parte la suprafață, cea mai mare parte, ascunsă. Aceasta din urmă e cea cu adevărat periculoasă. Cu cât personalitatea antagonistului e mai ascunsă, cu atât intriga devine mai consistentă. Un antagonist inteligent, duplicitar, fățarnic are “calitatea” de a scoate ce e mai bun din protagonist. Îl face “erou”.