What happens next?

Una din primele lec╚Ťii de scris de care am avut parte a fost de la Mamet. Dac─â am ├«n╚Ťeles ceva despre scrierea de scenarii, a fost gra╚Ťie unor asemenea in╚Öi (din p─âcate sau din fericire, UNATC-ul a avut alte contribu╚Ťii). Pe la ├«nceputul anului III, am descoperit ce fericit─â inven╚Ťie putea fi Amazon-ul. A╚Öa am avut noroc de prima lectur─â relevant─â pe subiectul ─âsta, On Directing Film. (├Än ciuda titlului, confirm, cartea e ╚Öi pentru scenari╚Öti).

Miezul c─âr╚Ťii lui Mamet e departe de a fi rezervat cunosc─âtorilor. Un scenariu de film trebuie s─â fie o succesiune de imagini distincte (uninflected) a c─âror al─âturare s─â conduc─â povestea mai departe ├«n mintea spectatorului. Accentul cade, bine├«n╚Ťeles, pe acest enigmatic uninflected. Adic─â f─âr─â leg─âtur─â, neinfluen╚Ťate una de alta, necorelate, disparate sau alte sinonime din aceea╚Öi familie. Mamet invoc─â teoria montajului a lui Eisenstein: cea mai bun─â imagine este o imagine de sine st─ât─âtoare. Imaginea unei ce╚Öti. Imaginea unei linguri. Imaginea unei furculi╚Ťe. Imaginea unei u╚Öi. Recomandarea e limpede: s─â l─âs─âm t─âietura s─â spun─â povestea, ├«n caz contrar, nu vom avea parte de ac╚Ťiune dramatic─â, ci de narare. ╚śi are dreptate. Nu e doar inutil s─â ├«ncerci s─â legi imaginile ├«ntre ele, e ╚Öi redundant. Narare ├«nseamn─â s─â spun: ÔÇ×N-ave╚Ťi idee ce util s-a dovedit, pentru scris, pontul lui MametÔÇŁ. Or, important nu e ca spectatorul s─â-╚Öi dea cu presupusul asupra utilit─â╚Ťii pontului, ce conteaz─â e s─â afle pontul. Vital pentru poveste nu e s─â explici de ce ╚Öi cum treci de la un moment la altul, ci s─â treci, pur ╚Öi simplu.

Filmul e ÔÇô sus╚Ťine Mamet ÔÇô mai ├«nrudit cu istorisirea oral─â dec├ót, de exemplu, cu o pies─â de teatru. Dac─â ascult─âm cum povestesc oamenii, o s─â constat─âm c─â o fac ├«ntr-o manier─â cinematografic─â. Sar de la una la alta f─âr─â prea multe explica╚Ťii ÔÇô relatarea e dus─â mai departe doar prin al─âturarea de imagini. Asta ├«l provoac─â pe spectator s─â aib─â propria interpretare asupra elipselor, iar pe scenarist s─â renun╚Ťe la a n─âscoci pedante leg─âturi ├«ntre imagini ╚Öi s─â se concentreze pe ├«ntrebarea ÔÇô indispensabil─â ÔÇô ÔÇ×what happens next?ÔÇŁ R─âspunsul la aceast─â ├«ntrebare e ce ╚Ťine ├«n via╚Ť─â aten╚Ťia spectatorului.

Acest mod de a trata scrisul inoculeaz─â ideea c─â un scenarist devine bun ├«n m─âsura ├«n care ├«nva╚Ť─â s─â taie. S─â renun╚Ťe la decorativism, la nara╚Ťiune, la descrieri, ├«n ultim─â instan╚Ť─â, la inedit. Povestea e ceea ce r─âm├óne ├«n urma acestor suprim─âri, anume evolu╚Ťia incidentelor de care are parte protagonistul ├«n timp ce ├«╚Öi urm─âre╚Öte scopul. Beneficiul acestei tehnici e c─â desc─âtu╚Öeaz─â incon╚Ötientul. Dac─â reu╚Öe╚Öti s─â-╚Ťi identifici, ├«n propriul scenariu, ornamentele, surplusul de justific─âri, cochet─âriile stilistice, de-o manier─â general─â, orice emisie a min╚Ťii con╚Ötiente, ╚Öi s─â renun╚Ťi la ele, asta va permite incon╚Ötientului s─â se manifeste.

De ce e mintea con╚Ötient─â a╚Öa un turn off, ├«n definitiv, al creativit─â╚Ťii? Ei bine, pentru c─â aspir─â s─â fie apreciat─â. Simpatizat─â. Interesant─â. ─ésta e crudul adev─âr. Din acest motiv, ea va sugera ├«ntotdeauna solu╚Ťii evidente, cli╚Öee, platitudini, pentru c─â aceste lucruri au legitimitatea de a fi reu╚Öit ├«n trecut. Pentru c─â sunt safe. Pentru c─â riscul e minim. Prin urmare, ╚Ölefuirile, brizbrizurile, sofistic─ârile, explica╚Ťiile inspirate de ra╚Ťiune trebuie tratate cu intransigen╚Ť─â – scrisului relevant ├«i ╚Öade bine rudimentar…

Inca nu exista comentarii.

Adauga un comentariu