Un imbold normal, cand te-apuci sa-ti cutreieri imaginatia dupa un personaj principal, e sa te opresti la “amicul sonat”. La figura excentrica, la ticnitul de serviciu,
the wacky character din viata oricui. “Dom’le, ce personaj e cutarica!” Nu ne “vin” atat de mult personaje imaginare cat cunostinte “pitoresti” (demne, nu-i asa, de a se face film dupa ele). Si nici n-ar fi vreo problema...
