”Cararuie, cararuie, care duci la Bucuresti
Drum ca tine altul nu e, nici in lumea din povesti.
Te asterni in calea lunga a truditului meu dor
Numai dorul lasi sa ajunga, la casuta cu pridvor
Cale lunga si frumoasa, cale rupta de haiduci,
Numai dorul duce acasa dar pe mine cind ma duci?”