Dan Roșca – Prin Bucureștii lui Caragiale

“Pe Brezoianu, în capătul străzii C. Mille, se înalță clădirea interbelică a ziarului Universul, cunoscută publicului sub numele de Palatul Universul, și lângă ea, mai maruntă, cea veche, ajunsă acum în ruină, unde își aducea Caragiale Notițele critice la amicul Cazzavillan, în pragul veacului al XX-lea.

În Introducerea lor, scriitorul făcea o declarație-program: “Voi fi sever, dar drept. Voi fi blând și naiv în formă, dar violent și caustic în fond”, și, așteptându-se la o ipocrită reacție, prezicea: “Parcă-i auz… Cum, domnule? D-ta denunță străinilor micile noastre mizerii și încă unde? în Universul, care are un tiraj colosal. […] Rufele murdare, domnule, trebuiesc spălate în familie, cum zice francezul!” După zece ani, Caragiale avea să reia colaborarea cu Universul, publicând în paginile “mult-răspânditului” ziar schițe și povestiri.”

(Dan Roșca – Prin Bucureștii lui Caragiale, 2012)