Salvarea insulei

de Liliana Ursu

în casa,
cît de senină e mărturisirea
freziei către laleaua albă,
în prag de primăvară
cînd copiii au plecat la cules
de leurdă şi de păpădii.

Un pas şi încă unul, o nouă hartă
caligrafiază umbrele noastre
în parcul cu copaci exotici.
Cîndva, sub umbra cireşului japonez
sub care stăm acum
îşi avea atelierul
meşterul de stele,

iar sub laur
se întindeau imperiile ceţii
dinspre nordul tău moldav
“Vezi ce rosteşti deasupra rîului,
memoria lui e nemuritoare”
cum versurile din Luceafăr
pe care mi le-ai recitat în latină
ca o presimţire a fiecărei vocale-regină,
a fiecărei consoane-mareşal.

azi am fost deodată în toate insulele
pierdute:
insula Ada Kaleh,
Insula Şerpilor
Insula Raiului
şi le-am salvat împreună pentru o dimineaţă
în insula cea de toate zilele
din Bucureştiul cel de toate zilele
din acest parc pe sub care trec
un rîu şi un metrou.

o hartă pictată pe un bob de orez
au caligrafiat cuvintele noastre astăzi 13 martie 2007 după Hristos
cînd tu aveai în geantă “Rugăciuni la malul lacului”
şi Acatistul Sfîntului Serafim de Sarov
şi un poem abia început pentru tatăl tău şi povestirile lui de pe front
iar eu purtam pe palme
un stup miniatural
şi-n fiece hexagon auzeam
cum respiră
cîte o rugăciune
la Maica Domnului