Stefan Baciu – Cetatea lui Bucur

“Un pumn pestriţ de oameni şi de case
Îşi varsă zgomotul în bulevard,
Scrâşnesc maşini şi-i foşnet de mătase,
Pe brâul tău de umbră şi de fard.
Spinarea ta spălată cu furtunul
Se pleacă sub stindarde şi parăzi,
Dai mâna cu parfumul şi tutunul,
Sonoră Cale, între multe străzi.

Adăposteşti sub cerul larg şi darnic
Bătrâni şi tineri, pâlcuri de zevzeci,
Hrănindu-i cu surâsul tău amarnic,
Trec zdrenţe-n tact – şi tu petreci.

Un vierme eşti, privită din tărie,
Tu-nfuleci prada, ca un şarpe,
Răpeşti lumini şi dai melancolie,
Sunând, perfidă-n sutele de harpe.”

(Calea Victoriei)

(Stefan Baciu, “Cetatea lui Bucur”, 1940)