Tudor Arghezi – Cu bastonul prin Bucureşti (3)

” Ce-i un mărţişor pentru străinul de Bucureşti? Iacă, o lecţaie de aur sau un grunj de briliant şi safir, atârnate în groapa statuară a grumazului decoltat. (…)

O săptămână întreagă toată lumea serioasă şi gravă a umblat după mărţişoare, cel puţin în Bucureşti, patria adevărată, cât se pare, a micului birlic de metal şi sticlă, legat între sâni. Criza, Momentul, Interesele Superioare şi celelalte lucruri importante, scrise cu literă mare, s-au smerit în faţa băncuţei găurită cu o cânepă de mătase. Fiecare bărbat, îngândurat de evenimente şi cu căutătura fixă pe orizontul întunecat, a trebuit să dea norii laoparte pentru găsirea gingaşului amănunt, un exemplar unic şi nu prea scump, care să puie un accent nou şi o picătură de licărire în ochii copilei şi ai femeii.”

(Tudor Arghezi, “Cu bastonul prin Bucureşti”, 1972)