George Călinescu – Enigma Otiliei

“Strada (Antim) era pustie şi întunecată şi, în ciuda verii, în urma unor ploi generale, racoroasă şi foşnitoare ca o pădure. Într-adevăr, toate curţile şi mai ales ograda bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobşte curţile marelui sat ce era atunci Capitala.”

(George Călinescu – “Enigma Otiliei”)