Petru Popescu – Prins

“Un oraş ca un vis, un oraş ca o sinucidere. Bucureştiul de câmpie te face uneori să crezi, numai când te uiţi la norii care-i dau târcoale, că dincolo de colţ e un ocean şi un port cu vapoare… (…) Cine vede Bucureştiul înţelege Europa, în taina ei, cine nu le înţelege pe amândouă, la ce s-a mai născut? În mijlocul câmpiei române, într-un loc fericit şi ales de providenţă, a căzut într-o noapte, un oraş”.

(Petru Popescu – “Prins”, 1969)