Niculae Gheran – Dimineaţa amurgului

“- Tată, de ce naiba îi spunem Barieră, când aşa ceva nu există? Care barieră?
- Nu există acum, dar de fost a fost. Când am venit eu în Bucureşti, în primii ani ai începutului de veac, ea exista de-a binelea şi stăvilea căruţele cu mărfuri ce veneau dinspre Colentina, pe-atunci comună în toată regula, nu ca acum margine de oraş. Se plătea o taxă şi bariera se ridica, lăsând carele să se îndrepte spre Gara de Est, la vechiul Obor. De pe vremea aia a mai rămas în picioare hanul lui Nicu Şchiopu, cârciuma ce se află vizavi de Maşina de Pâine, unde şi acum trag ţăranii. Aici era o graniţă a Bucureştilor, mahalaua fiind deopotrivă sat şi oraş.”

(Niculae Gheran – “Dimineaţa amurgului”, România literară nr. 14/2007)