Simona Vasilache

“Sînt locuri despre care au rămas, lungi şi vechi, poveştile, ca într-un joc de-a Cine mai ştie pe unde erau? Bucureştioara, un afluent al Dîmboviţei, al cărei mers, dintr-un lac de pe lînga Grădina Icoanei, Lacul de la Poşta Veche, pînă în dreptul Căii Văcăreşti, la locul de vărsare, e urmărit pe o hartă, reconstituită de N. Vătămanu. Cişmeaua Roşie, Cişmeaua din Boiangii, Tunul Meridian, care împuşca amiaza exactă şi pe care, în ’48, l-a distrus furia celor veniţi să ardă, la Mitropolie, Regulamentele organice.”

(Simona Vasilache – “Bucureştii de dimineaţă”, România literară nr. 5/2007)