Barbu Cioculescu – Un om, un destin, un card

“Pe punctul de a-şi pierde conştiinţa de sine sunt Bucureştii de astăzi, după amputările din perioada comunismului şi operaţiile cosmetice din zilele noastre. După gravul eşec al unor şiruri de edili de a-i restitui vestigiile istorice – sau, măcar de a-i păstra fizionomia. Scump, cândva în sentiment, a devenit acum exorbitant de scump pe metrul pătrat. O fotografie luată de sus ar înfăţişa din nou o urbe lipsită de oameni, dar înţesată de automobile, ca de o gigantică invazie de goange “bară în bară”. Iar pe fiecare arteră comercială o agenţie de schimb valutar, o farmacie, o bancă şi un market. Străinul în trecere, tare în intuiţii asemenea contelui Keyserling, va constata că dis-de-dimineaţă, bucureşteanul schimbă valută, cu banii obţinuţi cumpără doctorii, alifii, balsamuri, dar mai cu seamă antidepresive, apoi trece la bancă, unde obţine un împrumut ce-l angajează pentru restul vieţii. Când nu se opreşte la bancomat, înainte de a pătrunde în paradisul marketului, din care va ieşi încărcat cu toate bunătăţile pământului.”

(Barbu Cioculescu – “Un om, un destin, un card”, Romania literara nr. 16/2008)