Nicolae Iorga – Istoria Bucureştilor

“Când, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, Ţara Românească fiind consolidată, Vladislav-Vodă a pătruns la Dunăre spre Vidin şi Nicopol, nu se poate să nu-i fi călcat oştile şi în aceste regiuni la Răsărit de Olt. Iar, după el, Mircea I n-a putut stăpâni Drâstorul-Silistra fără să aibă în acelaşi timp drumul într-acolo şi fără ca, pentru apărarea acestui drum, cu noua ameninţare a turcilor, să nu adauge la marea cetate de graniţă, pe locul satului creat de mocanul Giurgiu, şi întăritura de pe dealul deasupra satului al cărui ctitor a fost alt mocan, Bucur. Am spus că Giurgiul s-ar fi putut chema patronimic: Giurgeşti, cum în locul numelui simplu al lui Bucur, la urmaşii acestui moş, fundaţia rurală s-a chemat a Bucureştilor.

(Nicolae Iorga – Istoria Bucureştilor, 2008, reeditare după ediţia originală: Ediţia Municipiului Bucureşti, 1939)