Mircea Eliade – Nuntă-n cer (3)

“Nu pot spune că mă atrăgea prea mult fata pe care o întâlnisem în casa prietenei mele.Era foarte frumoasă, dar avea una din acele frumuseţi pe care le descoperi de-abia în urmă; ceea ce te izbea în chip deosebit era distincţia trăsăturilor sale, puritatea privirilor. N-avea figura aceea drăguţă şi comună pe care o întâlneşti pretutindeni în saloanele bucureştene.”

(Mircea Eliade – “Nuntă în cer”)